A venit toamna. Ca si viata noastra,uneori, flagmatica, alteori mieroasa, Dumnezeu stie cum ii da indicatii sa fie.Imi place sa merg pe jos, sa batatoresc carari mereu stiute, sa imi imprim in nisip sau in iarba o talpa de picior grandios, dar fragil, usor de sarutat sau de impiedicat.Insa, uneori, ma dor picioarele.Iarba nu-mi mai place, sufletul nu-mi tace, si imi vine sa deschid parasuta si sa ma arunc in gol,intr-o betie de simturi, de arome, de cer nesfarsit, de sentimente nelimitate.Uneori,imi zic ca pamintul e prea putin pentru mine, ca pamantenii vor doar care se cantaresc, timpul zboara si as vrea sa zbor si eu cu el.
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
